Pomenirea Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul în Biserica Ortodoxă Română

Sfântul Mucenic Iulie, trecut astăzi în calendar ca Iuliu Veteranul, era originar din Durostorum (Silistra de azi). Traco-roman prin sânge şi creştin prin credinţă, acesta a pătimit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, care porniseră o prigoană împotriva creştinilor, printre altele hotărând să îndepărteze din armata romană pe toţi soldaţii creştini. Totodată, el a fost contemporan şi cu Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valetin. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în faţa dregătorului locului, Maxim, şi acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care  a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraţilor şi să jertfească zeilor. Maxim a căutat să-l înduplece cu blândeţe pe veteranul soldat să jertfească zeilor, arătându-i că nu este mare lucru să facă aceasta, şi că dacă va jertfi, se va bucura de o leafă substanţială. Iuliu însă s-a împotrivit la toate acestea, arătând că nu banii satanei îl va determina să se lepede de credinţa sa cea întru Hristos. Apoi a avut loc o discuţie între Maxim şi Sfântul Mucenic, din care a reieşit faptul că pentru Iuliu este mai de preţ să moară pentru Hristos, decât să ţină seama de legile păgâne care îndemnau la cinstirea zeilor.

Văzând Maxim curajul şi neclintirea lui Iuliu în credinţă, a poruncit ca să i se taie capul Sfântului. Astfel, în anul 304, s-a pus capăt vieţii pământeşti a acestui veteran ostaş în oastea lui Hristos, Care l-a răsplătit pe Sfântul Mucenic cu cununa măririi dumnezeieşti.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 20 iulie 1992, a hotărât generalizarea în întreaga Biserică Ortodoxă Română şi înscrierea în calendarele tuturor eparhiilor la datele de prăznuire statornicite a sfinţilor de neam român care au vieţuit, au propovăduit şi au suferit martiriul pentru dreapta credinţă în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi a sfinţilor de alte neamuri care au predicat şi au fost martirizaţi în părţile noastre.