Chiar așa, păi cu cine… și de ce? Ghinion?!

EDITORIAL – Peter Vasile CZOMPA

În ultimele  câteva săptămâni, încă dinainte de a începe campania electorală oficială, aproape zilnic îmi spuneam: hai, gata cu scuza ”n-am chef să scriu astăzi editorialul”, pune-te și începe să scrii despre alegeri! Și-uite-așa, într-o zi n-aveam chef fiind prea supărat, ziua următoare trebuia să mă ocup de vreun alt subiect dificil, în altă zi pur și simplu nu voiam să-mi stric buna-dispoziție scriind tocmai despre mizerabila pseudo-politică, apoi amânam încă o zi, două, trei și tot așa. Uneori, ca să mă lămuresc și să verific ceva; de exemplu, cum mama dracului de-a ajuns Anca Boagiu taman pe lista PNL Maramureș sau, tot ca exemplu, să reverific dacă Sorin Marius Bota, maramureșean get-beget și parlamentar, deși candidează din nou – fiind pe loc eligibil în lista PSD Maramureș -, într-adevăr s-a mutat de câțiva ani buni în Cluj-Napoca. Ei bine, tot trecând zilele și săptămânile, citind și văzând zilnic cum decurge campania electorală, m-am îngrozit tot mai tare… realmente am ajuns să nu mai știu ce să le răspund, în discuțiile private, nici măcar colegilor, amicilor, prietenilor apropiați, care îmi cereau să le mai spun câte ceva despre un partid sau altul, despre vreun candidat, despre politicieni ”penali”, despre cum prezintă media aservită și obedientă anumite aspecte controversate din campanie ș.a.m.d. Dar aici e necesară o precizare: n-am discutat și nu discut absolut nimic-nimic cu cei care nu merg la vot! Atenție, am spus la vot, nu să voteze cu cineva. Adică, n-am întrebat și nu întreb niciodată pe nimeni despre ce culoare politică preferă, ci doar dacă merge la vot, atât. Cu cei care nu merg, invocând că ”nu merită” sau ”n-am cu cine vota” ori ”cu sau fără votul meu, tot aia e, că tot cine trebe iese”, n-am ce discuta! Fiindcă nu-i înțeleg, dar le respect punctul de vedere. Punct.

Prin urmare, nu mă mai chinui să conving pe nimeni să meargă la vot, fiindcă foarte mulți dintre cei care aleg varianta ”îmi bag picioarele în ele de alegeri și-n ea de clasă politică” au și ei dreptatea lor. Clar! Fie că nu mai au încredere în nimeni și-n nimic, fie fiind convinși că oricum se fură la voturi (da, măcar câteva procente tot sunt prelucrate într-un fel sau altul, și eu sunt convins de asta!), fie pentru că sunt furioși și scârbiți de tot ce se întâmplă de 26 de ani încoace în toată țara, la toate nivelurile, în toate domeniile de activitate. Plus că mulți folosesc și replica ”să votezi e un drept, nu o obligație”, păi da, așa și este. Așadar, ce sens mai are, în întreg contextul, să le spui: da, dar cu obligația morală, civică, cum rămâne? Nicicum, ce obligație morală? – îți vor spune unii, poate adăugând: ăia și-ăia și-ăia (PSD, PNL, UDMR) distrug, fură și ne mint de 26 de ani, alții cică mai noi (ALDE, PMP) sunt tot dintre ăia vechi, apoi veșnicele glume politice ecologiste și ”verzi” (PER, PV) apar doar la alegeri, apoi PRM-ul care e o umbră… și mai rămân ăștia cu nume noi (USR, PRU, ANR), mai”soroșiști”, mai ”acoperiți”, poate mai patrioți, poate mai serioși, poate mai bine-intenționați, însă… Însă, ce? Poate că unii vă așteptați să zic totuși ceva astfel încât să dau de înțeles, măcar subtil și printre rânduri, care rău ar fi cel mai mic. Adică, acum vă este clar, sper, că eu merg la vot (întotdeauna!) – deci merg să las o urmă pe buletinele de vot -, să vă dau și eu un mic indiciu… (presupun că percepeți auto-ironia și tonul de glumă amară, nu?) un mic semn, așa, cum fac mai toți ziariștii care se respectă?! Și care în campanie au susținut ori pe unii, ori pe alții, ori pe ceilalți. Pe bani, gratis sau cu ”acoperire”. Ei bine, din parte-mi, zero indicii, nexam mesaje subtile, nimic despre ipoteticul cel mai mic rău. Dacă tot n-ați înțeles, unii, ce-am vrut a zice, atunci o să vă spun o glumă care circulă de câteva zile pe facebook: ”Eu am să votez cu SRI-ul. Pentru că oamenii de acolo ascultă ce zic votanții și după alegeri, nu numai în campania electorală.”

Bun, acum că ne-am lămurit nițel și poate-ați și zâmbit, unii, zic, să vedem și cum devine treaba cu cei 300. Nu, nu spartanii, ci parlamentarii… aha, nu vor fi 300? Sigur că nu, de-acum vor fi ”doar” vreo 466, parcă, nu-i așa? Nici nu mă mai obosesc să verific, voiam numai să scot în evidență și chestia asta, și nicidecum ca bilă albă. Dar, o consecință este, spre exemplu, faptul că Maramureșul n-o să mai aibă 13 parlamentari, ci doar 10. Mda, teoretic 10 parlamentari ”de Maramureș”, însă practic… am precizat la început cum stau lucrurile în două cazuri. Așa, și parcă-mi amintesc că în Maramureș candidează și un independent. Păi asta-i chiar culmea neobrăzării și sfidare pe față… față de toate partidele intrate în luptă. Ce, crede omul ăsta că avem un parlament dornic de independenți? Auzi acolo, în total s-au înscris 45 de independenți, din toată țara, evident. Știți de ce sunt eu foarte curios? Dacă va ajunge măcar unul singur în parlament. Dar despre subiectul ăsta o să povestim altă dată. Mai departe. Cifra 6 vă spune ceva? Am văzut pe posturile tv naționale o știre conform căreia pe listele de candidați au fost găsiți și șase candidați care ”au colaborat cu Securitatea”! Și nu pe orice liste, nu pe orice poziție din listele aferente. Nume? Contează? Acum nu, o să conteze după ce vom afla rezultatele finale. Apropo, printre cele șase nume o fi vreunul și din Maramureș? Nu de alta, dar eu știu unul. Și-ncă pe primul loc din listă, doar că partidul în cauză, cel puțin în Maramureș, probabil va obține un scor precum la fotbal în caz de neprezentare. Iar dacă nu, mea culpa, anticipat, și mai vorbim. Că mai are și CNSAS-ul rolul lui. Parol! Până atunci, mergem la vot și, indiferent ce mâzgălim acolo fiecare, indiferent ce componență va avea noul parlament, implicit vom ”alege” – mai abitir ca niciodată – un nou premier: fie pe Cioloș, fie pe Cioloș! Glumesc, sigur că da, că monsieur Julien nici nu e membru de partid, nici nu reprezintă pe nimeni… oh, se supără pe mine peneliștii și useriștii? Nu-i nimic, le trece imediat, când voi spune că tabăra cealaltă, PSD plus cele două ”remorci”, oricum nu-și va putea pune prim-ministrul dorit decât dacă va obține, per total, desigur, mai mult de 50%. Altfel… vai și-amar ce urmează. În concluzie, în ianuarie 2017 o să avem un nou guvern cam așa: ori ”guvernul meu” (adică al lui!) și-atunci chiar o să aflăm ce-i ăla ”ghinion”, ori ”guvernul lor”, al celorlalți, care au fost la guvernare în total vreo 14-15 ani. Și-au început distrugerea țării încă din perioada 1990-1996… o să tot repet asta cât voi mai avea cerneală-n ”mouse”!

Astea fiind zise, mai zic la final exact ca la-nceput: păi cu cine și de ce? Cu alte cuvinte: ne merităm conducătorii! Și soarta. Mai pe șleau: la așa electorat, așa aleși! Și tot mă duc la vot peste câteva ore! Să votez binomu`!

Peter-Vasile CZOMPA