Mai mult decat un simplu “click”

EDITORIAL – Sorin ISTRATE

Imediat după turul întâi al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, cunoscutul sociolog Vasile Dâncu scria pe blogul său personal despre impactul internetului asupra campaniei electorale: „Ştiu, este impresionant când vezi milioane de like-uri, dar astea vin de la internauţi pasivi care nu se implică in offline în discuţii sau politică. Doar 2 la sută participă constant ca emiţători de mesaje, restul sunt legume virtuale [ … ] Viaţa reală a oamenilor este în altă parte şi ei acolo te aşteaptă, măcar să le vezi condiţiile de viaţă şi să le asculţi păsurile.”

Cred că de acum înainte, în România, nimeni nu mai poate spune că viaţa reală nu se poate vedea şi pe internet, ori pe reţelele de socializare, iar “păsurile” nu pot fi spuse şi aici. E chiar mai uşor, doar la un click distanţă… În  spatele “clickurilor” şi ale „like”-urilor, al „legumelor virtuale”, stau aceiaşi oameni, vii, care aşteaptă ca cineva să vină măcar aici să le vadă viaţa şi să le asculte durerea. Şi care judecă… În duminica alegerilor prezidenţiale de anul trecut, testul internetului a fost trecut. Oamenii au înţeles şi s-au convins că el poate oferi mai mult, nu doar o viaţă secundă, ruptă de realitate.
Dacă ceva a schimbat cu adevărat soarta recentelor alegeri, atunci aceasta a fost cu siguranţă atitudinea celor care, în opinia sociologilor, până mai deunăzi se mulţumeau a fi „legume virtuale”’, limitându-se la un simplu „like” pe Facebook, sau cel mult la câteva comentarii lapidare pe diverse pagini de internet. Nu a fost greu de constatat că îintr-adevar aici s-a produs ceva: în atitudinea mulţimii tăcute, în reacţia ce s-a năascut după ce aceasta şi-a dat „like”-ul şi a închis computerul. Aici s-a produs schimbarea. „Legumele virtuale” s-au săturat să mai aştepte. S-au săturat să mai fie păcălite. Oamenii şi-au dat “click”-ul pe internet şi au ieşit la vot. Masiv, în diaspora, şi peste aşteptări ori calcule in ţară.
Cred şi sper că s-a format in sfârşit si în randul nostru, al românilor, fie din ţară, fie din străinătate, acea masă critică în stare a ne scoate definitiv din paradigma păguboasă a Mioriţei, a fatalismului ce ne-a guvernat până acum viaţa. Cred şi sper că am învăţat şi am înţeles că, la fel de simplu precum este „a naviga” pe internet, de acasă, cu tastatura şi mouse-ul în mână, avem şi două picioare în care ne putem ridica oricând şi putem ieşi în stradă. Fie şi numai pentru a merge la o secţie de votare, cum s-a întâmplat in toamnă. Căci în definitiv nici votul măcar nu este mai mult decât un simplu „like”, ori“click”, la rândul lui, pe care îl acordăm în astfel de momente celui care ne place şi în care avem încredere. Dar este acel „click” care contează.
Pagina de Facebook ori de internet a încetat demult să mai fie doar ceva cool, facil, ori chiar lipsit de importanţă. Puterea pe care ne-o putem recâştiga, cu ajutorul instrumentelor internetului, este enormă. Şi reală. Căci internetul generează cu mult mai mult decât o viaţă şi o comunitate virtuală. În spatele ecranelor, al conturilor şi al paginilor de pe reţelele de socializare, chiar şi al “postacilor” de pe diverse pagini de internet, suntem tot noi, cei reali. Capabili să comunicăm direct, unii cu ceilalţi. Capabili să ne arătăm unii altora, şi lumii întregi, realitatea. Aşa cum este ea.
Internetul ne oferă mijloacele şi ne dă puterea să trecem oricând atat peste demagogia politicienilor, cât şi peste tendinţa lor de necontrolat în a ne manipula, vopsindu-ne viaţa cu culorile lor. Ne dă chiar posibilitatea de a trece pe lângă nepăsarea, nu chiar întotdeauna involuntară, a mijloacelor de comunicare în masă, acelea clasice, cu care ne-am obişnuit. Cu un deja aproape banal smartphone, laptop sau tabletă, internetul poate face din oricare dintre noi un jurnalist, atunci când este cazul, cu mult mai bine ancorat in realitate si cu mult mai bine documentat.
Viaţa reală este cea in care trăim şi pe care o respirăm în fiecare zi, nu este în alta parte, într-adevar. Important este însă să ne pese nouă de ea. Şi să luăm atitudine. Românilor a început să le pese.