Roşia Montană sau cum să salvăm frumuseţea României

Sunt îndrăgostită de satul românesc. Satul acela din poveşti, în care tradiţia e însăşi esenţa vieţii, în care credinţa e singurul reazim al bătrâneţilor, în care dragostea de muncă e sentimentul specific mâinilor obosite şi privirilor blânde. Iubesc românul autentic, de o verticalitate de nemaigăsit sub poverile unei vieţi tumultuoase, românul credincios, bun, iubitor, românul patriot, luptător, curajos. Aş strânge în braţe băbuţa care stă lângă troiţă, închinându-se şi rugându-se pentru soţul ei mort, convinsă că rugăciunea ei va ajunge în Rai, acolo unde Tăicuţul, cum Îl numeşte ea pe Dumnezeu, o va primi şi pe dânsa. I-aş săruta mâinile preotului bătrân, trecut prin închisorile comuniste, cu o conştiinţă naţională impecabilă, o credinţă de nestrămutat şi convingerea că românul şi ţara lui nu vor pieri atâta timp cât mai există cauze pentru care să lupte. O astfel de cauză e proiectul Roşia Montană.

Nu e esenţial, pentru mine, ce oameni politici şi care partide beneficiază de banii oferiţi de Gold Corporation, cei care vor să exploateze aurul de la Roşia Montană. Nu contează, în faţa instanţei mele morale, ce legi sunt încălcate, nici faptul că Parlamentul European nu e de acord cu asemenea exploatări miniere, iar Guvernul României a aprobat proiectul. Nici măcar nu îmi pasă că e posibil să aibă loc promulgarea legii mineritului, prin care se dă drept firmelor exploatante să strămute oamenii, demolându-le casele, peste voia lor. E uşor irelevant că cianurile vor dărâma, efectiv, munţii, iar tehnologiile ce vor fi folosite în minerit vor polua zona, fără a-i lăsa dreptul la viaţă acestui pământ frumos. Pentru mine, e important, ba chiar vital, că se distruge un fragment de ţară. Un picior de plai şi-o gură de rai, încărcate de tradiţia românească. Un loc desprins cu adevărat din basmele şi legendele strămoşilor noştri. Se distruge sufletul acestei naţiuni.

Lăcomia, setea de bani, iubirea de arginţi au îmbolnăvit societatea. Oamenii moderni, oamenii globalizării, oamenii economiei capitaliste vor totul pentru ei şi dau orice pentru bani. Vând sau cumpără ţări, istorie, datini şi obiceiuri strămoşeşti, zone ce-ar trebui să devină parcuri naţionale, morminte, biserici, sate întregi, credinţă, muncă de-o viaţă, suflete, blândeţe şi lacrimi. Calcă peste destine întregi, peste neamuri şi iubiri, peste poveşti de români, peste autenticitate şi moştenirea strămoşească. Nimănui nu îi pasă de tâmplarul care duce mai departe tradiţia iniţiată în sat de străbunicul lui, nimeni nu vede durerea bătrânei ce şi-a ridicat casa cu propriile ei mâini şi are tot neamul drag ei îngropat în cimitirul satului, nimeni nu observă tristeţea din ochii tânărului care vrea să conserve fragmentele de istorie găsite în satul lui şi să deschidă un muzeu, pentru ca toată lumea să ştie de frumuseţea istorică a Roşiei Montane. Ce să mai zic despre strigătele disperate ale celor care nu vor să plece din locul ce geme de propria lor genealogie, de acţiunile de ultim moment ale tuturor celor care nu vor să îşi părăsească plaiul, munca, neamul, credinţa, despre campania de o importanţă covârşitoare iniţiată de toţi cei care iubesc românul, România, aurul adevărat al acestui pământ?

Satul românesc ascunde o comoară pe care, deşi vrem să o uităm, aşa cum vrem să ne ignorăm identitatea şi conştiinţa naţională, trebuie să o valorificăm. Satul românesc ascunde vechiul plai mioritic, oglindă a Raiului. Satul românesc esenţializează noţiunea de istorie, de mândrie naţională, de dragoste de ţară, de apărare a credinţei strămoşeşti şi a autenticităţii acestui neam. În Roşia Montană, aurul sufletului de român domneşte peste aurul ce tace, zăcând, în inima pământului. Să păstrăm ordinea aceasta, firească, a lucrurilor, pentru totdeauna! Salvaţi Roşia Montană!

Petra Ioana Trifon

P.S.: Pe lângă Roşia Montană, se doreşte ca acelaşi tip de exploatare a aurului să fie folosit lângă Deva, la Certej şi chiar la Săcărâmb. Asta înseamnă aceeaşi dezrădăcinare, aceeaşi poluare, acelaşi dezastru ecologic, economic şi, mai ales, social. Aşa că hai să ne unim forţele şi să luptăm. Pentru că suntem români şi ne iubim ţara!